miercuri, 21 noiembrie 2012

câmpul

de câţiva ani luptăm
şi când te baţi
fiecare mişcare a mâinii
e o catedrală.

orice furie
dacă o dai cu încetinitorul
devine un murmur
o pată infuzată

un mac poate ieşi prin palton.
e o linişte
ca sunetul imediat următor
căderii barosului.

la sfârşit ne aşteaptă?
uneori simt că lipseşte ceva.
ceva nedesluşit
pe o baricadă de stele.

Un comentariu:

  1. foarte bun poemul.
    ceva parca s-a schimbat si in stil. poate.

    RăspundețiȘtergere