oamenii se aşează pe scaune

cu aceste costume. 

mişcările capului pornesc de la ceafă.

aceşti oameni îmi doresc binele

aceste poştalioane epuizate precum insomniile

ce consumă o flacără uleioasă

statui cu antebraţul flexat cu arătătorul

şi palma ca o invitaţie

această fiinţă care a murit pentru mine

îndepărtat cu buzele sparte de îngerul

tăcerii aceşti oameni sticloşi

îmi zgârie pieptul toate acestea

cu galeriile lor ca ultimele firmituri ale jertfei.