fără nimic de spus nimănui
într-un târg fără scenă
şlefuiesc o câmpie
şi pun acolo o piatră
ovală.
fără plictiseală doar cu degetele
muzicii cu o fibră liniştită
ca un asasin care ascultă
povestea lumească
a sufletului
observ ieşirile dimineţii
şi sunt aceleaşi
ca astă vară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu