a trecut vara neagră şi eu la fel am rămas.

cu aşteptarea. cu torţa. cu vidul ca un havuz

ce dă peste margine.

tot scrutând lucrurile mişcătoare

sau cuvintele

cu un foarfece învelit în somnul adânc.

acum stepele de acuarelă

sunt o ispită prea mare. nici mie însumi

nu-mi mai vorbesc.

acum o ghindă curge-n pământ. n-au rămas

decât norii sunetul străzii şi acel cavaler

transparent ca o pâlnie.