după-amiaza mâinile tale sînt moi şi veştede

întotdeauna un călcâi suferind un oblon de apă

prin rigole şi pereţii

pereţii cu profunzimea lor ştearsă niciodată

nu ştii când vine

aş fi spus că e dulce aş fi spus că e grea

dar e altfel. întotdeauna înălţimea e diferită.