îmi tot revine ce spunea CTP alaltăieri şi anume că scrisul e o vulnerabilitate. un fel de magie a oglindei. vindecarea unei lumi pesonale. un bărbat adevărat, spunea el, n-ar trebui să scrie. hm. ar trebui să privim frământările sufletului cu dezinteres total  şi cu delicateţe desăvârşită. să le aplicăm o doză infinită de tăcere.