Dumnezeu te va vedea în alb şi
negru, frate cu trandafirul,
învăluit de o placentă alveolară.
vei rămâne un ciob colorat în
cenuşa antebraţelor
ca un pericol sau un trăgaci.
vei fi ca la început. cu bagajele
pregătite de somn cu paharul de vin
pe măsuţa din paie.
şi cine va spune că nu eşti de faţă?
vântul? muntele?
mrejele ceţii?
acesta e avantajul : te vei vedea
peste tot te vei auzi peste tot
ca o piruetă pe o podea din lacrimi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu