când beau o ţuică ştiu cât sunt de
neputincios
mă uit la televizor şi creditez pe toţi cu o minte uscată
bătăuşi comentatorii politici parlamentari corupţi
nu fac diferenţe. dreapta sau stânga.
mă confrunt cu opacitatea deloc sfidătoare
rememorez dictonul: virtutea îşi este sieşi răsplată
mă uit spre tavan ca o cascadă într-un film mut
aşa cum nu m-am plictisit niciodată
sînt jos cu palmele aspre fără oglindă fără cuvinte
fără explicaţii sau văicăreli. prea mulţi au încercat să
vândă ceva. dar mă gândesc la Micşu cum trece printre maşini
cu un braţ de ziare.
secretul ei e atât de discret. ea niciodată nu s-a gândit
la credinţă. ce pare mult poate fi ridicol pentru un înger.
aici un înger aşteaptă o vestă.
şi-ntre timp răbdarea e o lună nouă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu