marți, 20 mai 2014

(ce-i trebuie unei vieţi?)

are rost tot ce a fost tot ce ar putea 
să mai vină strecurat prin frunzişuri precum
razele soarelui uneori după-amiaza?

mi se par toţi oamenii străpunşi de lumină. 

momentul acela, momentul acesta, 
sarcina explicită, bobul de strugure ruginit în 
şosele precum Iisus pe streaşina lumii.

3 comentarii:

  1. Aici ”steașina” e scris cu premeditare, un cuvânt inventat?

    RăspundețiȘtergere
  2. e o greseala/corectez/scuze am cam abandonat blogul sau scriu pe fuga

    RăspundețiȘtergere
  3. Încep să cam eșueze blogurile, ca balenele și orice formă de adresare.

    Îmi place la poeziile tale o anume pendulare abstract-concret, destul de bizară, ca mișcarea calului pe tabla de șah.

    RăspundețiȘtergere