într-o nuvelă exemplară oamenii se transformau

într-un fel de statui. era frig

sau era un oraş cu multă iarnă.

era ca şi cum

fiecare s-ar dezlipi dintr-un album fotografic.

mişcarea însăşi era un mic cimitir.

pe vremea aceea oamenii credeau că lucrurile

care li se întâmplă bat ca un gong.

ca există o simetrie perfectă în suferinţă, poate.