joi, 16 octombrie 2014



rar, se întîmplă să trec  pe scurtătura dintre blocuri
pe care mergeam cu cheia de gât la școală. 

de atunci în zonă s-a ridicat un cimitir. rar,
câte un copil dă capacul sicriului la o parte și iese din negura
galaxiei

lumina luminează în întuneric și întunericul
n-a biruit-o. poate vom vedea pământul unit ca o monedă
imensă –n ocean. pământul cu ferigi uriașe străbătut
ca un fior de centauri.

copii spun bancuri porcoase
râd şi trec mai departe. se nivelează se construiesc cimitire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu