pe cer se întindea o lumină gălbuie și
optimistă
o reflexie a unui eu mai mare și totuși
intim. nu era
cine aș fi crezut. nu se mișcase de acolo.
poate nici nu mai aștepta .
e bine - m-am gîndit atunci- să mergi
într-un loc
în care nimic nu se schimbă. unde tot ce a
fost e la el acasă.
paharul de vin nebăut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu