aproape că nu îmi vine să cred că a trecut
secolul trecut
si încă zece ani din ăsta nou
când la semafor
dau cu spatele mă sperie nea Picasso
cu una ce se bâţâie pe cha cha
în esenţă sunt un timid paşoptist
din acela slinos
lesne ucis în masă cu un lasso
lihnit congelat bombardat
gazat
ochei sunt un hippiot jerpelit
însă cel mai important lucru din secolul trecut
indubitabil rămâne
idila cu tatăl meu ce trăit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu