luni, 15 octombrie 2012

13

ca un copil va trebui să-i ofer lumii mai mult
spaţiu. sau înţelegere. ca un orizont 
în care dimineaţa e un orb cu buricul degetelor retezat. 

la fel şi speranţa cât de mult îi e dragă sufletului meu. 
ce frumoasă este această femeie înceţoşată. 
când pielea mea tânără va vorbi într-un dialect simplu

un fel de tăcere de sufragerie în care amintirile ies din pereţi. 
când secundarul sau robinetul defect sau alte închipuiri  
mă vor duce în prag. lumea poate să se dărâme. 

viermii vor cădea dar îi voi ridica pe rană. soarele şi motocicliştii 
lui vor domni peste evanescenţă. ne vom opri pe un pod 
mirosind a carne roşie şi vom cânta în cea mai liniştită confuzie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu