8

mai toate căpătau greutate dacă luăm în consideraţie

că unul dintre noi a scos din buzunarul pătrat

de la spate un dreptunghi curbat care odată despăturit

a răsunat ca un pantof cu talpă de lemn pe o lentilă groasă.

paharele începeau să doarmă. până la urmă am câştigat.

o decizie raţională ne-a poziţionat în pat de-a curmezişul astfel:

poetul faimos la zid fata la mijloc şi salvador în cealaltă.

eu am rămas pe podea să admir singurătatea stejarului. dar

norii tremurau sub tălpile ei iar pereţii trosneau ca o gleznă.