marți, 2 octombrie 2012

8

mai toate căpătau greutate dacă luăm în consideraţie
că unul dintre noi a scos din buzunarul pătrat
de la spate un dreptunghi curbat care odată despăturit
a răsunat ca un pantof cu talpă de lemn pe o lentilă groasă.

paharele începeau să doarmă. până la urmă am câştigat.
o decizie raţională ne-a poziţionat în pat de-a curmezişul astfel:
poetul faimos la zid fata la mijloc şi salvador în cealaltă.
eu am rămas pe podea să admir singurătatea stejarului. dar

norii tremurau sub tălpile ei iar pereţii trosneau ca o gleznă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu