joi, 7 noiembrie 2013

ajung la tine împovărat de armură şi sari de pe un ram
pe altul, sau pluteşti, cu o năframă diamantină pe umeri.

ajung la tine cu o sleire şi ne privim în tăcere cu degetele
încruşişate deasupra unei feţe de masă peste care au stat

pahare farfurii şi mâini transpirate. dar acum e ca-n prima
zi. dimineaţa. secunda aceea în care toate mai au o şansă.

ajung la tine ca şi cum dragostea mi s-ar scurge din vene
până la glezne până la ochi şi la nori.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu