ajung la tine împovărat de armură şi sari de pe un ram
pe altul, sau
pluteşti, cu o năframă diamantină pe umeri.
ajung la tine cu
o sleire şi ne privim în tăcere cu degetele
încruşişate
deasupra unei feţe de masă peste care au stat
pahare farfurii şi
mâini transpirate. dar acum e ca-n prima
zi. dimineaţa.
secunda aceea în care toate mai au o şansă.
ajung la tine ca
şi cum dragostea mi s-ar scurge din vene
până la glezne
până la ochi şi la nori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu