duminică, 17 iulie 2016

poezia de la Bistrița

la Bistrița o femeia de vreo 60 de ani a pășit în cafenea
cu un mers legănat care degaja încredere. a cerut barmanului o bere Timișoreana.
era aproape de sâmbure noaptea, părea singură și purta o rochie vaporoasă
lila asortată pesemne cu poșeta gri șobolan.

chelnerul creol cu barbă grecească studente ofilite și oarecum zâmbitoare toate filtrate
prin albastrul ei glacial. 60 de ani.
mai târziu, aceeași femeie care s-a făcut remarcată a trecut  prin fața bisericii reformate
împreună cu o posibila avocată,

blondă, mai tânără,dar, din cauza grijilor cu un aer ușor demodat.
prin cartier lumina  un roz sidefat.
mersul lor peste macadam trăda un soi de joacă. s-ar fi zis că ea avea ceva de spus,
cu toate că nu avea nimic de spus.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu