unii se ridică din pat ies în aerul nopții
și aprind o țigară
eu nu.
eu aștept cu o ușoară smerenie ploaia
și mă gândesc la muson deși n-am locuit
acolo.
zilele mele sunt linii sau niște lungi respirații
care se înghesuie în ramele
unui tablou.
vecinul meu bea bere și turează motorul
pădurea se vântură
eu nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu