în vreme ce stăteam cu ochii ațintiți pe ușa furniruită

așteptând-o să iasă au apărut 2 meseriași cu o cutie de scule și o rangă albastră.

-          am venit să schimbăm ușa, spune unul și începe să caute  

prin buzunare. poate cheia, îmi zic.

-          dar camera e încă rezervată, le răspund din fotoliul maroniu.

așteptați puțin!  mă strecor înăuntru.

-          hai repede, că au venit unii în salopete să schimbe ușa.

luăm gențile, potofelul, telefoanele și când să ieșim

doi bătrâni urcă gâfâind pe scări, îmbrăcați în combinezoane second hand.

-          ce e cu dumneavoastră, întreb.

-          am venit să vedem ușa.

-          care ușă?

-          ușa veche care se va schimba, îmi răspund și se bulucesc

în antecameră. dar noi deja coborâm scările de marmură roșiatică spre recepție

cu inelul cheilor agățat pe degetul mic al mâinii stângi. telefonul, cheile portofelul.

dacă ar fi să cobor mai adânc ar apărea

caractere intimidante cu topoare pe umeri și fețe fumurii sau însângerate.

mai departe, îmi spun, ar intra în scenă privirile opace deasupra obrăjorilor

unor născuți lipiți de piepturile unor femei.