Am un sentiment puțin blestemat dar reconfortant

să nu dau socoteală nimănui dimineața
pe terasa din bulevard cu o cafea și un pahar de apă.

în față. Privesc minutele, se sucesc norii.

Caut să înțeleg ceva de pacă aș fi încet la minte

sau orb precum Bartimeu lângă fântâna netulburată.

Cei plini de lentoare, cei mai lipsiți de productivitate

nu cad primii. nu sînt

nici primii care urcă  scara de funii desenată pe ziduri.

ei sunt ca apa: binecuvântare și moarte.