Fericit cel care se mulțumește cu puțin și
socotește timpul o fereastră deschisă!
El duce omul mai departe ca pe o familie ca pe un asin
Istovit iar așteptarea lui îngăduitoare sfințește.
Ferict este și cel care ascultă apa, curățenia ce coboară
Până în locul ascuns, fericit cel care nu stinge focul,
Simte mirosurile ca pe dar, pe drumul îngust
Fericiți cei care își văd viața sub ruina soarelui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu