pentru că după amiaza a fost însorită inutilă
şi rece
am căutat
sentimentul acela masiv de urs
drapat în sinea lui catifelată
am ascultat lemnele trosnind sub plită
am citit câteva povestiri din colecţia
de buzunar
am crăpat uşa la grajd şi un purcel îndesat
destul de comic s-a proptit
pe picioarele din spate şi a început să turuie
pe urmă am încărcat un dulap
am mers cu el în spate gândindu-mă adesea
la ce mi-o fi trebuit
pe drum
am avut o lacrimă lunguiaţă în piept
mi-am spus că moartea e viciul meu esenţial
când am ajuns la cafeneaua din colţ
în acea zi din an
am dat de Costache
cu zâmbetul său încărcat de vină şi am dedus
că oricâte beri ai da peste cap
tot mai rămâne pe fundul inimii câte ceva
din guiţatul purcelului
a scotocit printr-o geantă din pânză neagră
cu două fermoare
a scos câteva schiţe în creion chimic
cu secţiuni de trunchiuri de copac sau femei
cu penisuri ca nişte viermi inelaţi
umflate din sfârcuri
cu scorburi unduioase sau vagine desfăcute
m-a rugat să-i aleg desenul meu preferat
i l-am ales fără să mă aşez
când am plecat
i-am transmis în tăcere o părere mai încrezătoare
pentru viitoarea sindrofie a deznădejdii
acolo unde mâlul strălucitor de pe braţe
sau bruma de orgoliu
nu te fac decât să aştepţi lacrimile în van.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu