asomnie

într-o altă zi fiind tot mai treaz
în măduva nopţii oarecum anesteziat
furios asemenea frunzelor
ce dădeau târcoale prin curte
ca o uşă în balama
mă simţeam
ca un animal întins până la glezne
în propriul sânge
fiindcă vorba unui profet omul
nu e decât un câmp de luptă pentru îngeri
sau demoni în locul acela drept
şi foarte aproape de piept
defrişând aşteptând atingând
cu buricele degetelor ţeava ruginită a lunii
într-o bătălie expectativă
pânza se găurea şi ura începea să se mai domolească
astfel încât picoteam asemenea lui Prâslea păzitorul
merelor de aur
mă agăţam cu încăpăţănare de Tatăl nostru
disperat
lovind pachiderme casante
ca un sfânt înfricoşat la maxim
fiind un soi de ţăran cu călcâiele fisurate
dar foarte sigur de puterea lui peste zi
mă simţeam plăsmuit din lutul lui tata
care credea că numai ce se vede există
deşi
aceasta este o supoziţie la fel de acceptabilă.