câteodată în camera cărţilor se lasă câte o jumătate de linişte
ca un fulg descumpănit sau un bolnav închipuit pe marginea patului
şi-atunci strălucirea capătă un alb cald - ca de miel -
şi-mi spun că nu degeaba aparatul foto praktika
cu lentile carl zeiss - ca un pistol mitralieră dezafectat şi ros
de un sânge îndepărtat - stă şi el acolo
după ce a mers la braţ cu literatura aproape până la capăt acoperind
cu un căuş de palmă granulaţia conturului
până în pânzele albe până la o formă ca de vioară sau contrabas
undeva sub o lespede sigilată etanşă sub un nisip copt
precum un mormânt oferit unei priviri de o frumuseţe foarte adâncă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu