în zi de sărbătoare

ca tot omul în zi de sărbătoare am purces şi eu

să încropesc un grătar cu ai mei

aşa că am aliniat la sfârâit niscaiva bucăţi condimentate
de carne de pasăre

am aşteptat un pic şi am apăsat cu furculiţa inflamat

de tot mirosul acela dar firea mea meditativă

care uneori din nefericire nu mă lasă liber nici la telefon

ca un fel de soacră sau greieraş

m-a făcut să mă gândesc la carnea de pasăre

cu gust aproximativ cum te-ai aştepta

şi taman ce ar putea să înţeleagă focul din dan iordache

sau din oricare altul - acela cu mirosul mai fin

de pe malul Gangelui poate - sau soarele când păşea

pe câmpie ca un Iisus alergând peste valuri 

şi pătrundea prin parbriz mai ieri prin lentile

printre vinişoarele roşii ca printre crăpăturile

unei culturi străvechi până spre sufletul meu înălţat

ca un steag în bernă

ce ar putea să ştie soarele despre dan iordache şi toate cele

ale lui despre tot confortul acelor neadevăruri acceptate

cu care merg înainte ca şi cu un scrum alb şi dantelat

în vârful ţigării despre acele nopţi ruginite şi fade

şi pe urmă m-am gândit brusc că ni s-au dat atâţia galbeni

şi frunze de toamnă pe care am fi putut scrie te iubesc

şi câteva organe mai mult sau mai puţin sfărmate

şi momente în care viaţa ne-a părut un soi de orizont dimineaţa 
pe mare şi mi-am spus că merită să las friptura să se pătrundă

mai bine de elemente şi iluzii şi timp liturgic şi în orice caz
pentru cine s-a încumetat să citească despre aşa o transhumanţă 
toată masa a fost bună şi am fost împreună.