personal

ar trebuie să fiu bucuros

că mai sunt şi alţii

care văd ca şi mine.

nu sunt

bradul zvelt din preajma norilor storşi

în faţa

acestei respiraţii

ca un fel de oferire de duh

pe trotuare stâlpi

(dar şi în apartamentele colbuite)

unii dintre prietenii mei

fac versuri

pentru omorât

pisicile din sacul de cânepă

pentru albit noroiul

sau pentru fotoliu şi timpan.

eu

bucurându-mă de plapuma anonimatului

ca de eşecul suprem

ca de o duşcă de wisky de calitate

stau în lumina tăioasă

parcă înfometat.