marți, 25 septembrie 2012

7

aşa cum privesc parchetul îmi închipui betonul
de pistă scorojit străduţele care duc în bulevard
dealurile mustind de arşiţă

pădurea şi alte periferii cu şandramale acoperite
cu azbest ca în picturile lui Pallady
iar departe în zare o cascadă

munţii sau deşertul cu atâtea vieţuitoare izolate
în sertarele lor (dar asta e o atingere)
îmi imaginez o cruce sau o gheară peste un fruct

în creştere şi peste toate acelaşi călcâi. cine ar fi
spus că lucrurile acestea o să mi se întâmple şi mie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu