5

scriu un poem

cu gândul

la un spital de campanie din

primul război mondial.

linia frontului e un ghem deşirat

prin văile munţilor.

în jurul cortului dreptunghiular
pe iarba scurtă răniţii se bronzează.

o ciocănitoare scormoneşte

coaja unui molid.

medicamentele sunt pe drum

între dinţi cheresteaua

are gust de izvoare.

fierăstraiele hârşâie schijele

boncăne precum cerbii
în farfurii.

o fată de vreo 17 ani

sprijinită în podul palmei vorbeşte

unui soldat.

au fost aduşi în căruţă

cu morţii.

ea alege aproape precis pe cei

care nu mai au nicio şansă.

ochii ei au o paloare abastră.

cel de faţă are palmele cu degete 
groase negre şi roşii

uşor împreunate sub stern

iar dedesubt protejează o floare 
zdenţuită ca o burtă de peşte.

ea are părul ondulat şi spune povestea

soldatul priveşte.

eu scriu un poem îndepărtat.