vineri, 7 septembrie 2012

1

nu este nici curată nici murdară este 
o pernă în care gândurile lui s-au amestecat
cu sudoarea este ca şi cum viermii de seară ar trece
agale printr-un fel de gater
şi ar umple ochi universul.

şi această tăcere, greutatea ei de difuzor, ce e?
printre fâşii trec autobuzele care duc în sat.
un aer catifelat ca de ovăz
mângâie ceasul şi această palmă care îţi răstoarnă
privirea ce e? 

în acest mozaic difuz un om cu mâinile căzute
priveşte un câine care şterge o iarbă ţepoasă 
(poartă de altfel nişte scaieţi în blană) 
la marginea drumului
pe care nu a păşit niciodată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu