aluneci
dai cu ţeasta
de tare
dacă inima
s-ar opri
s-ar simţi la bursă?
într-un fel prea târziu
ai zări
identitatea dintre carne
şi nimic
în lumea de ceară
pusă
la foc mic
asta ne mişcă
podeaua
înclinată
oricum aluneci
o dată
şi încă o dată
mai târziu
copilul umbros
va lua în palmă
oasele tale
terminate de ros
va plânge
cu lacrimi albe
pentru că ai fost
imens
îndrăgostit
de suflul său
iar el ştie
duce bagajul departe
tot mai departe
dincolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu