splendoarea umbrei

ea stă cu genunchii moi urcaţi pe băncuţa de nuiele
şi răsfoieşte
o revistă apoi alta
are nişte urme cafenii pe gambe de anul trecut
un imprimeu în piele
de când s-a întors soarele s-a răcit şi privesc
vegetaţia opulentă
atât de mult ne-am dorit
dar acum e târziu e doar ca un jazz spălăcit o nebunie
a lichidelor o crustă
degetele de la picioare par scorojite recapitulez
ficat splină ovare testicule timp
soşelele sunt sparte chiar prin faţa casei
înecate în transpiraţia acră
din alte nopţi
cu uruială de tramvai prin splendoarea umbrei
dar acum mă gândesc să dispar când eram
pe la primărie i-am propus unei doamne firave
ca o balerină de scaun
să dea delete pe numele meu sau la finanţe
itm protecţia consumatorului tribunal poliţie poştă
vamă hazard cătrănit
desigur raiul e plin de tâlhari după primul vine un şir indian
era un frate Vasile
de la Sihla chiar înbunătăţit care ucisese ca şi mine
şi totuşi avea o privire zemoasă
în care îmi zăream statura înaltă el nu ştiu ce vedea la mine
de altfel era ca o insulă
iar eul meu mic bătea înprejurimile
împleticindu-se în capcana jilavelor frunze
în căutarea unui loc tăinuit
dar ce-ar fi să plec în Noua Zeelandă la fratele meu
care se presupune că mai are ceva bani
e suficient de departe şi e o moarte pe jumătate iertată
ori dacă să mă rătăcesc de tot prin uttar pradesh
ca un sadhu cu ochii ca un tăciune încâlcit
fiindcă la noi în oraş
liniştea e ca orizontul nu mă acceptă decât căsăpit
şi fără datorii
uşor neras indecis şi
de-a pururi complementar cu cele cinci elemente esenţiale.