şi totul va fi

la urmă o să fie simplu de tot îmi voi aminti
de puştiul turtit de soare de mersul lui nesigur ca o marcă a sa
voi căuta nucul din fundul grădinii unde mă legănam
mingea de handbal cusută şi roasă
pe după oboare mă voi spăla pe nişte dinţi mici în lavoar
voi gusta răcoarea palmelor largi
a coloanelor casei aparent coloniale voi contempla
unghiile lui tataia striate în lungime
calul de un alb pepit
priponit pe aleea cu pompa americană
voi revedea avântul pe care îl lua atunci când încăleca
bicicleta îmi voi reaminti
mirosul de antibiotice pe verandă
voi asculta radioul cu baterie lată de 4 virgulă 5 volţi
învelit cu o husă maronie din piele care îi dezvolta
o personalitate cu care se îmbrăca
de fiecare dată când culegea perele verzi
sau cum stătea el cu un braţ întins peste marginea patului
ca un animal nemuritor descifrând după-amiaza
la urmă voi respira atingerea diafană
în umbra somnului veghea de mamă
voi recapitula desigur toate mirosurile cum sunt acelea
de peroane sau liliac amestecat cu gudron
alge şi alte putregaiuri înălţătoare
cu toate arderile de tot întinse ca nişte tentacule sfinte
tot aşteptând să mă detaşez de ferestrele care se deschid
avide ca iedera sau scaieţii mă voi gândi de altfel
şi la ceilalţi oameni la ce înţeleg eu prin umanitate
ca la o ţară pe care o las fără a o fi văzut decât pe alocuri
la prinţul Miskin Hamlet la omul dedublat
sau la concertul de vioară
la disperare orgă căsnicie şi momentele de fericire
ontologică atât de pasagere ca şi căderile mele
groaznice un fel de catalepsii
mă voi gândi că n-am reuşit mare lucru totuşi mă voi încuraja
că am adus pe lume doi copii de parte bărbătească
pe care i-am iubit i-am urmărit atent şi poate am devenit
una cu ei voi spera în sfârşit
că dacă măcar unul se va salva mă va ridica la cer
pentru că mai demult am visat
că numai acesta poate fi sensul vieţii sau cel puţin
al propriei mele vieţi e o variantă doar aşa a procedat întocmai Iisus
cu mama lui sau invers
fiindcă prin educaţie e prea dificil chiar imposibil să dai ori să primeşti
la sfârşit o să stau pe marginea unui râu ferit de intrigă
se va găsi o cârciumioară pe acolo
ca o poveste de toamnă
atunci voi fi sărac dar binedispus şi autonom
e nevoie de puţin respect faţă de dorinţa omului de a se întregi
înaintea stelelor mute cu graniţele abandonate
ca o piele uscată de şarpe printre roci
o să scriu atunci numai pentru mine o să tac ca o apă strălucind
într-un lighean la urmă
la urmă de tot o să zâmbesc bonom şi totul va fi foarte bine.