şi amintirea e o scară rezemată în geam
când soldaţi de ceară descoperă spaţiul abrupt
dintre sânge şi inimă
între îngeri şi demoni se aşterne
un câmp dezolant ca o grădină pătată cu nori
şi unii budişti revăd vieţile ca pe una
sau moartea poate părea uneori o oglindă adâncă
în pragul căreia la un pocnet discret
se arată gigantică fapta esenţială
durerea cea mai bine învelită cu zâmbet
ori dimineţi înbobocite cu taină
şi amintirea e un mod de cunoaştere
pur
în care eu am murit am putrezit şi ceva a zburatl.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu