bunicul meu avea o casă la stradă lipită de altele
şi pe deasupra cumpărată de două ori de la un israelit
sau pe credit cum era în 45
când am locuit acolo era vară
noaptea şoarecii crănţăneau porumbul din saci
puricii lăsau cearceaful pătat
de altfel era multă umbră valize plapumi aer stătut
sub un candelabru larg ca un scaiete
bucătăria dădea în fund spre grădină şi avea
lângă aragaz
o maşină negricioasă Singer şi nişte cretă ovală
de croitorie pe o stofă cu franjuri
într-o zi ne-am suit într-o căruţă şi am discutat
cu nişte ţărani înfipţi care întorceau fânul
pe coasta unui deal
la marginea satului unde avea el vreo 4 hectare şi ceva
le-am sugerat că omul e al pământului şi nu invers
erau încruntaţi
lacomi poate cu copii acasă
alţii săpaseră mai demult o scorbură în dealul de lut fiindcă
era bun pentru sobe
şi mi-am amintit de Bubulina
mai târziu am scos împreună câte un scaun în faţa vitrinei
pe trotuar
în praful serii nici o prezenţă în afară de o ţigancă mirată
nimic de iubit doar câţiva băieţi decrepiţi mai încolo la o braserie
pe alte scaune metalice albe înflorate
dar viaţa merita trăită chiar şi aşa în timp ce se defăşurau undeva
jocurile oplimpice într-o noapte nu am dormit m-am antrenat
în vis am sperat ca un resort uitat între antebraţ şi stern
ca voi putea arunca suliţa departe peste câmpie sau alte lucruri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu