epilog

cuvintele s-au stins
precum un ecou iar eu
am rămas
aici
să mă lupt
la capătul ghemului
gol şi încrâncenat sub sprânceana morţii
un fel de icoană
preistorică
totuşi
aşteptând ca un altul
să văd cine va birui
pe urmă
poate
voi resimţi prospeţimea
din orice fiinţă
cum e şi aceasta
tulbure mată şi plină de umflături
sau nelinişte
amestecată cu nădejde şi uitare.