despre adn

când îl înţeleg pe Iisus ca om realizez
că în afară de veneraţie
îmi stârneşte o la fel de adâncă milă
însă nu pentru că a suferit ca orişicare muritor
care dacă nu ajunge pe cruce
trece cu siguranţă pe la spital dentist tribunal
fără avocat sau bani de antibiotice
şi este invariabil în căutarea locului cu umbră
unde se poate întoarce ca o oglindă înnegrită
cu faţa la perete să îşi înghită rana de altfel
sunt conştient că biciurile cuiele sau spinii
au stors constelaţii de lacrimi totuşi
singura privelişte demnă de milă pe departe
trebuie să fie
să poţi vedea cu ochii lui Dumnezeu şi
să nu poţi face mare lucru.