sâmbătă, 11 septembrie 2010

a fost 23 iunie

dimineaţă a plouat şi am urcat în grabă treptele
de la blocul lui Şobo
dar neavând umbrelă am încercat să trec
cât mai aproape de faţadă când deodată zbang
dau cu capul de o cutie mare şi galbenă
de la gaze
m-am lăsat pe vine şapca mi-a căzut
împreună cu un firişor de sânge roz
dar toate acestea îmi vin poate din cauza nesomnului
fiindcă azi noapte
a fost o vreme furtunoasă şi totuşi
am dorit să o simt aproape în piele apăsat şi am lăsat
geamul deschis
pe la ora patru reţin că mă plimbam cu paşi lunguieţi
prin camere pe hol
gândindu-mă că aici este viaţa mea
iar acum bate acelaşi gen de vânt persistent
într-un soi de zbucium hilar
al pădurii pereţilor sau paravanelor grena
de parcă un animal greoi şi-ar tărâi glezna prinsă
într-o capcană
asemănătoare unui maxilar cu dinţişori triunghilari
se mai frământă încă o răcoare pe care vreau
să o sfidez
lângă pat pe calorifer privesc stivuite uşor descentrat
câteva cărţi mici
care sper să pătrundă prin gaura cheii
pentru că am nevoie să mă exilez de mine însumi
mai mult
starea aceasta de astenie înmoaie
într-un fel delicios rana din suflet ca un extensor
de care se agaţă cineva
să-şi umfle muşchii
privirea apoi se subţiază cu fiece mişcare
şi-mi amintesc de Jane cu vena ei de pe gât
care se umfla şi îi dădea un aer hotărât
cum palpita deasupra claviculei
cum îmi venea să sar peste mese şi să o sărut
în timp ce în fereşti dezerta transparent armata insectelor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu