luni, 19 decembrie 2011

porumbelul vişiniu

dincolo de noi se întindea o pajişte pe care copacii
ar fi putut să prindă rădăcini sau ar fi fost posibilă o moarte
colectivă determinată de o ploaie de săgeţi
sau de ce nu să se sărute doi îndrăgostiţi lângă un han

iar soarele să poarte o haină largă sau să nu fie altceva
decât o fereastră mică de baie prin care să se poată
zări un acoperiş de tablă în aşteptarea unei mirări iar
porumbelul vişiniu să umple cerul cu un cârâit moale şi rugător.

10 comentarii:

  1. asta ai scris-o foarte pe graba, cred ca suna telefonul, te striga anca sau luca sau aveai ceva foarte urgent de facut(?).as mi se pare.

    RăspundețiȘtergere
  2. ma gindesc la un poem visceral despre taierea porcului in prima zi de nisoare

    RăspundețiȘtergere
  3. nu, eu chiar ma gandeam la un gangurit de porumbel dar se pare ca am avut un fel de premonitie fiindca si acum imi put mainile a mate de porc.

    RăspundețiȘtergere
  4. si promit sa nu mai repet experinta asta traditionala care uneste oamenii... pe naiba!

    RăspundețiȘtergere
  5. eh, sa ne gindim cu nostalgie si la vremurile cind traditional se taia gitul porumbeilor...

    mai bine o lasam mai moale cu sacrificiile

    RăspundețiȘtergere
  6. mai bine o băgăm in măsa,
    nu e porcărie mai mare decât tăiatul porcului.

    RăspundețiȘtergere
  7. am asistat (chiar lucrat efectiv pe la 15 ani) la vreo 10-12 transari de porc. pirlitul si spalatul nu durau mai mult de 40-45 de minute. apoi transarea, in doi dura o ora-o ora jumate cel mult. cam asta-i tot. dupa aia se facea pomana porcului stropita cu niscai trascau.
    totul e la mate, tre sa ai nitizica grija sa nu le tai, dar nu e asa complicat. nu inteleg ce a fost asa de dificil. e adevarat, cind e frig, na iti piere un pic cheful. ustensile? un cutit bun, un satir sau barditza ascutitzita si recipiente sa pui carnea asta-i tot. plus apa calda la spalat.

    RăspundețiȘtergere
  8. 'si promit sa nu mai repet experinta asta traditionala care uneste oamenii'

    foamea uneste oamenii! ni se trage de cind vinam mamutzii! nu visezi citeodata cind ai acces la memoria colectiva ca transezi cu tot tribul ditamai mamut blanos? try to remember. he, he, ce vremuri...mi-e dor...

    RăspundețiȘtergere
  9. dar este totuşi varianta deloc de neglijat ca să iei doi porci unul nu e al tău şi să găseşti un măcelar recomandat şi necunoscut care lucrează paznic de noapte şi dimineaţa la 7 îl iei nedormit şi nemâncat din tură şi îl cari cu duba 70 de km să vină de petrecanie râmătorilor afară să ningă melodios iar acolo băieţii să dea de gustul a două jumătăţi de vorona. când ajunge carul funerar la locul final te apuci de porcul prietenului tău care s-a dus să ia cazan sobiţă etc. şi se face 5 seara şi e noapte şi măcelarul începe să păzească porcii meticulos suflecat la mâneci ud şi-n chiloţi de la apa aia caldă şi cu chef de încălzitor. îi dai două ceşcuţe...greşeala fatală...şi deodată omul simţeşte ceva are o viziune că ceva se întâmplă acasă şi nu are cartela în telefon. îi dai papa, cafele dar pe la nouă ai rămas singur cu porcul iar măcelarul e plecat în comă cu tot efortul concentrat în a nu-şi tăia degetele.
    după aia cără porcul singur în garaj influenţat de maxima zile: ce bine că e pe jumătate, îi cauţi o ieşire spre casă îl duci până la un taxi pe orele 1 şi pe urmă cauţi un loc să arunci maţele alea pline cu câcat grele cât un sac de ciment.
    şi pe urmă mănânci şoric şi socializezi.

    RăspundețiȘtergere
  10. nu stiu daca trebuie sa rid sau sa pling...tre sa te apuci de proza scurta...sau de ceva de genul...suna ca la caragiale!!! super!!!...macar bine ca ai simtul umorului...


    si mi-ai facut pofta de rontait soric. si de socializat!

    RăspundețiȘtergere