ca o scoică în palma mea
în ceasurile în care morţii îi spunem arrivederci
în ceasurile în care morţii îi spunem arrivederci
pe sub hainele umede.
eu ştiu că ai trecut odată pe sub o fereastră.
ştiu că vei trece dintr-o palmă în alta încercând
să găseşti cu privirea – ca şi cum ai
luneca într-un sac de cânepă - scrisoarea
imaculată ascunsă într-un cadavru de elefant.
într-un viitor cleios. ştiu că m-ai iubit chiar
înainte de a-ţi atinge roşeala.
înainte de a-ţi atinge roşeala.
dar azi prefer cărămizile văruite statuile amăgirii
şi secundele moi ca pe o istorie
a primăverii rotindu-se pe deasupra camerei
în care ne-a zâmbit oarecând o întrebare esenţială.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu