Yelin

încet chipul ei s-a aliniat cu luna mai şi nimeni

nu-l mai putea opri de parcă 
adâncimea irisului

ar fi atins dimensiunea la care strălucesc

corzile plopilor 


a avut dintotdeauna un presentiment 


şi din acest motiv

un grăunte ca un părinte albastru

sau un iatagan 

îi pârjolea râsul în faţa minunăţiilor.

chipul ei s-a transformat încet 
într-o acuarelă

într-un sunet înfiorător

într-o mireasmă înăbuşitoare ca aceea din interiorul

unui trandafir mic şi închis sau

poate că ea 
a ştiut dintotdeauna că 
peste ziduri 
liniştea e doar conturul unei răni.