lucrurile mele
sunt împărţite în
două.
nu eu,
sau aripile
acestea boante!
şi totuşi urletul
se aude,
revine,
nu doarme decât enorm
de târziu.
nu tristeţea, nu
fericirea,
ci doar zgârieturile
pe masă, un soi de
linişte care unge pereţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu