purtam o pălărie de paie
cu boruri largi
şi dădeam cu spatele
lângă umărul meu
simţeam
obrazul umed al
copilului
şi viaţa se topea.
se topea
iar soarele ieşea pe lângă
un nor
ca un antebraţ
cu degetele răsfirate printre
blocuri şcoală şi mesteceni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu