acum nu mai pot să visez decât dealurile şi norii
şi fornăitul motoarelor
nici un vapor cu batiste albe răspântii îngenuncheate de seară
soldaţi aurii sau cântece din copilărie
nimic
pulpele femeilor dorm ca o tâmplă înghiţită şi astupată cu frunze
aerul e acum rătăcit într-un soi de prezent fără chip
şi aproape îmi ating zeul.
Cred că e una dintre cele mai bune poezii. Bravo. Astfel totul se...
RăspundețiȘtergereDomnul Cristian Iordache, stergeti alea ce v/am rugat a nu e bine. Lumea nu stie si a pus acolo fata verisoarei mele, nu lasati. Arafusa din Banesti
RăspundețiȘtergerenu e poezia lui, ca nu inteleg?
RăspundețiȘtergerepoem frumos. de ce trebuie sters?
RăspundețiȘtergereVârsta da putere şi experienţă, trebuie să trăiţi clipa! Anii de argint sunt cei mai frumoşi şi trec cel mai încet! Multă încredere, nu aţi pierdut nimic.
RăspundețiȘtergereAdelina Pop
Multumesc pentru sinceritatea comentariilor. Fratesti as zice. Sunt in cocediu. Multumesc pentru bruma de incredere. Dan.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereMultumim si noi. Sa aveti un concediu plin de liniste si sa va intoarceti la serviciu cu povesti si energie. Aurelia
RăspundețiȘtergereSa ne crieti cind va intoarceti cum a fost. Eu azi plec in concediu! Aurelia
RăspundețiȘtergereM-am inttors. A fost bine. Nu am patit nimic. Concediu placut. Dan.
RăspundețiȘtergere