urgenţe

trecând pe la pediatrie cu nişte analize şi o reţetă

am aşteptat la uşă şi am ascultat involuntar plânsetul viguros

al un copil din care se rupea ceva pătrunzător

nu aveam cum să-l văd şi am simţit că nu sunt singur aici

mai este cineva care aşteaptă

şi am simţit cât de bun a fost sufletul meu mic

sau că era cât muntele fermecat ca şi

respectului pe care-l purtam lumii - de aceea

nu eram singur ci înconjurat cu pritenie –

am dat rotocoale cu ochii prin sala de aşteptare

o mamă cu părul vopsit înspicat cu fruntea şi pomeţii ascetici

îşi împingea fetiţa să meargă trei paşi înainte trei înapoi

ca într-un port o bărcuţă îşi căuta şi ea probabil sufletul mic

sau înalt îi făcea plăcere un băiat de vreo 12 ani se ţinea

cu mâna stângă de splină avea o privire de viitor bărbat

uşor zeflemitor sau îngăduitor cu un viitor neguros

poate strânsese cartofii blugii îi erau scurţi

unii intrau grăbiţi şi intrau cu un soi de indiferenţă de sticlă

cu un soi de absenţă a lor înşile

m-am gândit la câteva peisaje la casele din Reghin una

era de vânzare şi la drumul

sinuos spre Poiana Negri mi-am făcut puţină autocritică

şi până la urmă am intrat mulţumitor din tot sufletul

am primit ceea ce aşteptam într-un melanj de neon cu albastru

epoxidic zarvă şi foarte multă incertitudine.