ca un fluviu

alte gânduri pe trotuare cerul noros şi o privire în sus spre
fereastra aceea pe o găseşti în camera umedă

şi rece dar ea nu este deloc o femeie despre care cineva

ar putea afirma că e o persoană agresivă cu pleoapele ei rotunde

cum au unii peste ochi un fel de haină subţire dar care

împrăştie involuntar un parfum de blândeţe sau de uscăciune

şi echilibru ea care acum întoarce o pagină cu aceeaşi suspiciune

în faţa propoziţiilor în faţa acestor monştri discreţi de care ar trebui

uneori să ne ruşinăm fiindcă nu au nimic mat nici o formă

mai mult decât izbăvirea alte gânduri şi o fereastră rotundă

ca o ţeavă de carabină trecând printr-un lan de tristeţe sau de oameni

culcaţi într-un somn al umbrei şi marginii 

împreună cu aceste cuvinte grele şi aproape absurde

cum ar fi nădejdea şi altele dar ea răsfoieşte o carte aproape pietrificată

ca un far al nefericirii ca o poartă a obiceiurilor casnice ca un fluviu.