dar poate că Dumnezeul meu va deschide o uşă
mă va face iar să plâng ca şi cum am fi împreună mă va arunca
într-un echilibru în care pereţii nu mai sunt de cenuşă
ne vom strânge în braţe ca şi cum din piept ar ieşi cuvintele.
mă va face iar să plâng ca şi cum am fi împreună mă va arunca
într-un echilibru în care pereţii nu mai sunt de cenuşă
ne vom strânge în braţe ca şi cum din piept ar ieşi cuvintele.
emotionant, frumos. asa poate o sa fie!
RăspundețiȘtergerepoezia asta doare...
RăspundețiȘtergereda, doare...poate şi pentru că mă aflu în perioada în care cuvintele dor...
RăspundețiȘtergere