duminică, 8 ianuarie 2012

tîrg de arlechini

Duminică în general nu am chef. Dar nu din cauză că – aşa vine vorba - e o zi dedicată lui Dumnezeu sau familiei - prin vârtejurie subconştiente - ci, pur şi simplu. Totuşi, am zis hai să citesc o carte. Am auzit pe unul la televizor spunând că lectura e o activitate care te pune faţă în faţă cu tine însuţi, cu umanitatea ta, zic şi eu. Aşa. Am luat cartea lui Paul Mihalache care a fost pe la noi pe la Cenaclu – ce bună şi rară ocazie să ne mai întâlnim – şi, acolo am văzut un om în faţa lui însuşi, dar de data asta scriind. Acum, ca să fiu cât mai sincer, poate şi din cauză că era duminică, repet, nu prea aveam chef de nici unele. Am căutat unele corespondenţe cu viaţa mea, dar asta în subsol. Că doar am fost şi eu student. Dar nu despre mine e vorba.
Cartea lui Paul se citeşte cu plăcere, are ceea ce s-ar putea numi sexappeal livresc, adică te duce de la o pagină la alta, nu se afundă nicăieri, are epos. De fapt sexappealul abundă şi de-adevăratelea. Scenele duioase şi carnea aceea mirosind a cais nu a scrumbie m-au condus la sentimentul că nu e totul pierdut. Nu ştiu ce cred alţii, vorba mâncăciosului Creangă, dar mie mi-a lăsat senzaţia unei lupte surde pentru a supravieţui liber. Dar cu toată nostalgia petecului de cer privit dintr-o celulă cu gratii.
Cartea, de altfel - inclusiv erudiţia - ei gravitează în jurul unui inefabil al conştiinţei. E mult alb şi negru în toate pastelurile sale sufleteşti. Ontologic, ar spune el, dar eu nu sunt filozof. Am doar o înclinaţie enervantă spre reflexivitate.
Văzând tîrgul de arlechini de la 40 şi ceva de ani ai mei - de sus în jos sau de jos în sus nu sunt prea sigur - m-am gândit că poate Marx avea dreptate cu sintagma: condiţia materială determină conştiinţa. Dacă se referea la cu totul altceva şi nu la lupta de clasă?
Ce să mai zic, e o carte faină şi mă bucur că am putut să stau de vorbă puţin cu personajul şi scriitorul în acelaşi timp într-o crâşmă pe la etaj unde nu ştiu dacă se ascultă cea mai bună muzică dar e o lumină gălbuie filtrată şi stoarsă ca de sfârşitul lumii care se asortează perfect cu berea şi cuvintele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu