în lumea noastră trăieşte o broscuţă neagră
cu dungi albe şi portocalii pe spinare
ca nişte hieroglife veninoase
tatăl singur pe-o frunză
păzeşte atent mormolocii lipicioşi
când soarele ajunge la destinaţie se prind de el
unul câte unul ca nişte pui de maimuţă şi urcă până
la un crin verde plin cu lacrimi
acolo ochiul se desface lin coada de drac se divide
fruntea pădurii înfruntă asfinţiturile
şi caimanul negru alunecă pe o rugăciune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu