marți, 21 februarie 2012

celei care nu se teme

razele soarelui drag sunt vânturile cu care
intru în viaţa mea ca într-un abator de fluturi
cu un satâr înfipt între nopţi
cu un poem obsesiv care se termină cu un înger
fulgerător şi plin de prospeţime
orbecăind aproape ca un inorog şchiop după
lumina de care m-am despărţit:
unde sunt eu unde mi-e lumea unde sunt prietenii
pe fundul oceanului pe bolta cerească
sau între cărţi?
în hala în care locuiesc a căzut tencuială destulă
o fată desculţă ar vrea să danseze:
unde sunt eu unde mi-e lumea unde sunt prietenii
pe fundul oceanului pe bolta cerească
sau între cărţi?
cu un poem insidios care se termină cu un înger
abisal şi plin de fericire
intru în viaţa mea ca într-un abator de fluturi
cu un satâr înfipt între nopţi
o fată desculţă ar vrea să danseze:
unde sunt eu unde mi-e lumea unde sunt prietenii
pe fundul oceanului pe bolta cerească
sau între morţi?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu