aş vrea să umblu cu morţii cei tineri
pe sub tufişuri şi toate miasmele nopţii
ca o corabie feniciană
pe vârfuri de munte
ca o carte jilavă
din care poţi face baloane la limita
dintre rugină şi graţie sau
ca un pavilion de vară zguduit
de privirea pisicii
aş vrea să sparg
coaja oului ca o religie lipicioasă
şi intimă
în care ştim cu precizie
ce o să ni se întâmple dar aşteptăm
cu nişte cuvinte însângerate între degete
cu ochi deschişi ca şi cum am număra
rotunjit aşteptarea
cu înţelepciunea pisicii de fontă
din faţa ferestrei care dă în pământ.
din faţa ferestrei care dă în pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu